Casa mereu înflorită: 5 plante de apartament care înfloresc tot anul
Salutare, iubitori de frumos și verdeață! Imaginați-vă colțul vostru preferat din casă, mereu animat de culori vii, indiferent de anotimp. O pată de culoare care vă aduce zâmbetul pe buze chiar și în cea mai mohorâtă zi de iarnă sau în canicula verii. Sună bine, nu? Este un vis pe care mulți dintre noi, mai ales cei care locuiesc la bloc, îl au: o locuință mereu decorată frumos, plină de viață.
Mulți cred că florile de apartament sunt vedete doar primăvara sau vara, că spectacolul lor se termină odată cu zilele lungi și însorite. Dar dacă v-aș spune că visul unei case veșnic înflorite e mai ușor de atins decât crezi?
Există câteva plante minunate, adevărate campioane ale rezistenței și frumuseții, care te pot bucura cu florile lor spectaculoase aproape tot anul. Și vestea cea mai bună? Nu sunt neapărat dive pretențioase, gata să sufere la cea mai mică greșeală. Cu puțină atenție și dragoste, pot prospera și înflori generos.
Hai să descoperim împreună 5 astfel de vedete și secretele simple care le fac să strălucească lună de lună în casa ta. Pregătiți-vă ghivecele și inimile pentru o doză de culoare și bucurie!
Eleganța exotică ce revine mereu: Orhideea Phalaenopsis.
Cine nu iubește orhideele? Sunt ca niște bijuterii vii, sculpturale și delicate în același timp. Iar regina balului în apartamentele noastre este, fără îndoială, Phalaenopsis, cunoscută și sub numele de „Orhideea Molie”.
Este elegantă, aduce un aer exotic și, surpriză, este mult mai prietenoasă și mai rezistentă decât ai crede la prima vedere. Florile ei diafane, ce par într-adevăr niște fluturi exotici, pot rezista săptămâni sau chiar luni întregi, iar cu puțină magie… sau mai bine zis, cu îngrijirea potrivită, o poți convinge să te bucure cu noi flori de mai multe ori pe an.
Știați că numele „Phalaenopsis” chiar înseamnă „asemănător unei molii” în greacă?
Legenda spune că exploratorul olandez care a redescoperit-o în secolul al XIX-lea a confundat de la distanță un pâlc de orhidee albe cu un roi de molii nocturne. O altă curiozitate este că familia orhideelor este una dintre cele mai vechi și mai diverse de pe planetă, cu peste 25.000 de specii atestate.
Acum, să vedem cum o facem fericită. Orhideea Phalaenopsis adoră lumina, dar nu soarele direct, care îi poate arde frunzele delicate. Cel mai bun loc pentru ea este pervazul unei ferestre orientate spre est sau vest, unde primește lumina blândă a dimineții sau a serii. Fiți atenți la culoarea frunzelor: dacă devin un verde foarte închis, înseamnă că nu primește suficientă lumină; dacă se îngălbenesc, probabil stă în soare prea puternic.
Udarea este capitolul unde mulți greșesc. Orhideele pur și simplu detestă să stea cu rădăcinile în apă – este principala cauză a eșecului. De regulă, o udare pe săptămână este suficientă, ideal dimineața, pentru a avea timp să se usuce peste zi. Dar cel mai sigur mod de a ști când are nevoie de apă este să îi verifici rădăcinile din ghiveciul transparent (da, și rădăcinile fac fotosinteză și iubesc lumina!): dacă sunt argintii, îi este sete; dacă sunt verzi și cărnoase, mai poate aștepta. Metoda preferată de mulți iubitori de orhidee este scufundarea: umpleți chiuveta sau un vas cu apă la temperatura camerei (apa de ploaie este ideală, dar și apa de la robinet lăsată 24 de ore să se decanteze este bună), scufundați ghiveciul transparent pentru 10-15 minute, până se îmbibă substratul, apoi lăsați-l să se scurgă foarte, foarte bine înainte de a-l pune înapoi în masca decorativă. Niciodată nu lăsați apă în farfurioară sau în masca ghiveciului!.
Fiind plante tropicale, orhideele iubesc umiditatea atmosferică, ideal peste 50-60%. Aerul uscat din casele noastre, mai ales iarna din cauza caloriferelor, le poate dăuna. O soluție simplă este să așezați ghiveciul pe o tăviță cu pietriș sau bile de argilă expandată pe care le mențineți umede (atenție, fundul ghiveciului nu trebuie să stea în apă!) sau să grupați mai multe plante împreună pentru a crea un microclimat mai umed. Temperaturile ideale sunt cele obișnuite din apartamente, între 18 și 25 de grade Celsius.
Un alt aspect crucial este solul. Nu folosiți niciodată pământ obișnuit de flori! Orhideele Phalaenopsis au nevoie de un substrat special, foarte aerat, care să permită rădăcinilor să respire, de obicei pe bază de scoarță de copac, mușchi sphagnum sau fibră de cocos. Fertilizarea se face doar în perioada de creștere activă, adică primăvara și vara, cam o dată la două săptămâni, folosind un îngrășământ lichid special pentru orhidee, de obicei diluat la jumătate sau un sfert din concentrația recomandată pe etichetă. Iarna, fertilizarea se reduce sau se oprește complet.
Și acum, secretul reînfloririi! Când ultima floare s-a ofilit, nu vă grăbiți să tăiați tija florală dacă aceasta este încă verde și fermă. Există șansa să formeze noi ramificații cu boboci din nodurile existente. Dacă tija începe să se îngălbenească și să se usuce, atunci o puteți tăia. Mulți recomandă tăierea deasupra celui de-al doilea sau al treilea nod (numărând de la baza tijei), pentru a stimula apariția unei noi tije din nodurile inferioare. Un mic truc pentru a încuraja formarea unei noi tije florale este să expuneți planta la temperaturi nocturne puțin mai scăzute (în jur de 15 grade Celsius) timp de 2-3 săptămâni. Aveți puțină răbdare și veți fi răsplătiți cu un nou spectacol floral! Cele mai comune probleme sunt putrezirea rădăcinilor din cauza udării excesive, lipsa înfloririi din cauza luminii insuficiente sau arsurile pe frunze provocate de soarele direct.
Micuța vedetă cu frunze de catifea: Violeta Africană.
Ah, violetele africane (Saintpaulia)! Cine poate rezista farmecului lor delicat? Sunt mici, compacte, cu frunze rotunjite și acoperite de perișori fini, catifelați, și ne oferă o explozie de flori gingașe în nuanțe variate de mov, roz, albastru, roșu sau alb. Par niște bomboane colorate așezate pe pervazul ferestrei și, cu îngrijirea potrivită, pot înflori aproape tot timpul anului, aducând un strop de veselie constantă în casă.
O mică incursiune în povestea lor: deși le numim „africane”, ele provin de fapt din zone montane destul de restrânse din Tanzania și Kenya. Și, deși florile lor seamănă cu cele ale violetelor de grădină (Viola), nu sunt deloc înrudite cu acestea! Numele științific, Saintpaulia, îi este dedicat baronului german Walter von Saint Paul-Illaire, care le-a descoperit la sfârșitul secolului al XIX-lea și le-a trimis semințe în Europa. O altă curiozitate este că, deși par delicate, cu îngrijirea corectă, unele violete africane pot trăi chiar și 20-50 de ani!
Să vedem cum le păstrăm fericite și înflorite. Le place lumina multă, dar neapărat filtrată sau indirectă. O fereastră orientată spre est sau vest este considerată ideală. Soarele direct le poate arde frunzele catifelate, în timp ce lumina insuficientă le va face să crească alungit și va inhiba înflorirea. Este o idee bună să rotiți ghiveciul din când în când, pentru ca planta să crească uniform pe toate părțile.
Udarea este un capitol delicat. Frunzele lor pufoase nu suportă deloc apa pe ele – se pătează foarte ușor (mai ales dacă apa e rece) și pot putrezi. De aceea, cea mai sigură metodă de udare este „pe dedesubt”. Puneți apă la temperatura camerei în farfuria ghiveciului și lăsați planta să absoarbă apa prin găurile de drenaj timp de aproximativ 15-30 de minute. După acest interval, aruncați neapărat apa rămasă în farfurie. Udați doar atunci când pământul de la suprafață se simte uscat la atingere. Este important să nu le lăsați să se usuce complet, dar și să evitați excesul de umiditate la rădăcini.
Ca și orhideele, preferă o umiditate atmosferică moderată. Dacă aerul din casă este foarte uscat (cum se întâmplă iarna), puteți grupa mai multe plante laolaltă sau puteți așeza ghiveciul pe o tăviță cu pietriș umed. Dar rețineți: nu pulverizați niciodată apă pe frunze!. Temperaturile ideale sunt cele obișnuite de cameră, între 18 și 24 de grade Celsius, și este bine să evitați fluctuațiile bruște de temperatură.
Solul trebuie să fie special formulat pentru violete africane, adică foarte aerat, ușor și cu un drenaj excelent, bogat în materie organică. Puteți găsi amestecuri gata preparate în magazinele de specialitate. Un mic secret al cultivatorilor experimentați este că violetelor africane le place să stea puțin „înghesuite” în ghiveci; acest lucru pare să le stimuleze să înflorească mai abundent. Așadar, la transplantare (care se face cam la 1-2 ani, ideal primăvara), alegeți un ghiveci doar cu 1-2 cm mai mare în diametru decât cel vechi.
Pentru a susține înflorirea generoasă, fertilizați planta cam o dată la 2-4 săptămâni în timpul perioadei de creștere activă (primăvară-vară) cu un îngrășământ lichid special pentru plante cu flori, de obicei diluat. Un îngrășământ cu un conținut mai mare de fosfor este benefic pentru formarea florilor. În timpul toamnei și iernii, reduceți sau opriți complet fertilizarea.
Secretul înfloririi continue? Constanța în îngrijire este cheia! Asigurați-le lumină bună indirectă (chiar și cu ajutorul unei lămpi speciale, dacă lumina naturală nu e suficientă, pentru 12-14 ore pe zi), temperatură stabilă, udare corectă (fără excese!), fertilizare regulată în sezonul cald și, foarte important, îndepărtați florile pe măsură ce se ofilesc pentru a încuraja apariția altora noi.
Dacă violeta dumneavoastră refuză să înflorească, primele lucruri de verificat sunt cantitatea de lumină și programul de fertilizare. De asemenea, un ghiveci prea mare poate încuraja creșterea frunzelor în detrimentul florilor. Problemele cele mai des întâlnite sunt petele inestetice pe frunze (cauzate de apa rece sau de stropirea directă), putrezirea rădăcinilor sau a bazei tulpinii (din cauza udării excesive), făinarea (un praf albicios pe frunze, favorizat de umiditatea prea mare și lipsa circulației aerului) și, desigur, lipsa înfloririi.
Kalanchoe: Veselie suculentă și flori cât cuprinde.
Căutați o plantă care să aducă o explozie de culoare în casă, dar care să fie și incredibil de ușor de îngrijit, aproape „iertătoare” cu cei mai ocupați sau uituci dintre noi? Atunci faceți cunoștință cu Kalanchoe blossfeldiana!
Această plantă suculentă, originară din exoticul Madagascar, este o adevărată campioană a veseliei. Vă va cuceri cu buchețelele ei dense de flori mici, stelate, dar extrem de numeroase, în culori vibrante și saturate: roșu aprins, roz bombon, portocaliu solar, galben strălucitor sau alb imaculat. Partea cea mai bună? Spectacolul floral poate dura săptămâni sau chiar luni în șir, adesea desfășurându-se în plină iarnă, motiv pentru care este adesea numită și „Kalanchoe de Crăciun” sau „Florist’s Kalanchoe”.
Câteva lucruri interesante despre ea: numele „Kalanchoe” se pare că derivă dintr-o denumire chineză pentru o altă specie din gen. Datorită perioadei lungi de înflorire, în limbajul florilor, Kalanchoe simbolizează anduranța și afecțiunea de durată. Deși unele specii înrudite sunt folosite în medicina tradițională, trebuie să fiți foarte atenți: Kalanchoe blossfeldiana este toxică dacă este ingerată, în special pentru animalele de companie (câini, pisici) și pentru copii mici! Conține glicozide cardiace care pot afecta inima și pot provoca probleme digestive sau neurologice grave. Așadar, plasați-o într-un loc unde prietenii necuvântători sau copiii curioși nu pot ajunge la ea.
Îngrijirea ei este, însă, surprinzător de simplă, tocmai datorită naturii sale suculente. Iubește lumina puternică, dar indirectă. Puțin soare direct, mai ales dimineața sau seara, nu îi strică, dar evitați soarele puternic de la amiază, care îi poate arde frunzele. Dacă nu primește suficientă lumină, va tinde să crească înaltă și cu tulpini subțiri, un fenomen numit etiolare, iar înflorirea va fi slabă sau absentă.
La capitolul udare, regula de aur este: mai bine mai puțin decât prea mult. Fiind o plantă suculentă, Kalanchoe își stochează apa în frunzele sale groase și cărnoase, ceea ce o face foarte tolerantă la perioade scurte de secetă. Udați planta doar atunci când pământul din ghiveci s-a uscat complet în profunzime. Udarea excesivă este cel mai mare pericol, ducând rapid la putrezirea rădăcinilor și a bazei tulpinii. Iarna, când planta intră într-o perioadă de repaus, udările trebuie reduse și mai mult.
Nu este deloc pretențioasă în privința umidității atmosferice. Temperaturile ideale sunt cele obișnuite de cameră, între 18 și 24 de grade Celsius, dar se adaptează ușor. Totuși, evitați temperaturile sub 10-15 grade Celsius, deoarece frigul o poate afecta.
Solul trebuie să fie, obligatoriu, foarte bine drenat. Un amestec special pentru cactuși și suculente este perfect. Puteți folosi și un amestec de pământ de flori cu mult nisip sau perlit pentru a îmbunătăți drenajul. Ghivecele din lut nears pot ajuta solul să se usuce mai repede, prevenind acumularea de umiditate.
Nici la capitolul fertilizare nu este pretențioasă. Este suficient să îi administrați un îngrășământ lichid echilibrat sau special pentru plante cu flori/suculente, diluat, cam o dată pe lună, doar în perioada de creștere activă (primăvară și vară). Dacă doriți să stimulați o înflorire mai bogată, puteți opta pentru un îngrășământ cu un conținut mai mare de fosfor. Nu fertilizați deloc în timpul toamnei și iernii.
Și acum, secretul pentru a o face să înflorească din nou, an de an! Kalanchoe blossfeldiana este o plantă de „zi scurtă”. Ce înseamnă asta? Pentru a iniția formarea bobocilor de flori, ea are nevoie de o perioadă în care zilele sunt scurte și nopțile lungi. Mai exact, are nevoie de aproximativ 14 ore de întuneric neîntrerupt în fiecare zi, timp de 6 până la 8 săptămâni. Puteți realiza acest lucru în mod natural toamna, pe măsură ce zilele se scurtează, sau puteți „păcăli” planta acoperind-o complet cu o cutie sau mutând-o într-un dulap întunecos în fiecare seară și aducând-o înapoi la lumină dimineața. Odată ce observați apariția mugurilor florali, puteți reveni la programul normal de lumină. Fără această perioadă de „odihnă” în întuneric, planta s-ar putea să nu mai înflorească după primul val. Problemele comune sunt legate în principal de îngrijirea necorespunzătoare: putrezirea rădăcinilor sau a tulpinii din cauza udării excesive, creșterea alungită a tulpinilor din cauza lipsei de lumină și lipsa înfloririi dacă nu i se asigură perioada de întuneric necesară. Bolile fungice, cum ar fi făinarea, sunt rare.
O inimă exotică și strălucitoare: Anthurium (Floarea Flamingo).
Pregătiți-vă să vă îndrăgostiți iremediabil! Anthurium, cunoscută și sub numele mult mai sugestiv de Floarea Flamingo, este o adevărată declarație de stil și eleganță exotică în orice interior. Ceea ce ne captivează privirea și ne fură inima este acea „floare” spectaculoasă, lucioasă, în formă de inimă și intens colorată – cel mai adesea în roșu vibrant, dar și în roz delicat, alb pur sau chiar verde. Însă, botanic vorbind, aceasta nu este floarea propriu-zisă, ci o frunză modificată, specializată, numită spată!
Florile adevărate sunt minuscule și se găsesc grupate pe acea „codiță” erectă sau curbată din centrul spatei, numită spadice. Combinată cu frunzele sale mari, de un verde intens, adesea și ele în formă de inimă, Anthurium aduce instantaneu un aer tropical luxuriant. Și partea cea mai bună? Cu îngrijirea potrivită, ne poate oferi spectacolul florilor sale aproape tot timpul anului!
Dincolo de frumusețea sa incontestabilă, Anthurium ascunde și câteva secrete interesante. Originară din pădurile tropicale umede din Columbia și Ecuador, această plantă nu este doar decorativă, ci și o mică uzină de purificare a aerului din locuința noastră.
Studiile au arătat că poate absorbi compuși nocivi precum amoniacul, formaldehida și xilenul. În plus, în diverse culturi, are semnificații profunde: în Hawaii, este un simbol al ospitalității, iar în principiile Feng Shui, se crede că atrage norocul, prosperitatea și energia pozitivă. Numele său provine din limba greacă, unde „anthos” înseamnă floare, iar „oura” înseamnă coadă, o referire clară la forma spadiceului.
Trebuie însă menționat un aspect important legat de siguranță: la fel ca multe alte plante din familia Araceae (cum ar fi Dieffenbachia sau Spathiphyllum), Anthurium este toxică dacă părți din ea sunt ingerate! Conține cristale microscopice de oxalat de calciu care pot provoca iritații dureroase la nivelul gurii, limbii și tractului digestiv, atât la oameni, cât și la animalele de companie. Așadar, plasați-o cu grijă, departe de accesul copiilor mici și al animalelor curioase.
Să trecem la îngrijire, care presupune, în esență, să încercăm să recreăm condițiile din habitatul său natural. Anthurium iubește lumina multă, dar obligatoriu indirectă sau filtrată. Imaginați-vă lumina care trece prin frunzișul des al copacilor dintr-o pădure tropicală. O fereastră orientată spre est sau vest este de obicei potrivită. Expunerea directă la soare, mai ales în orele amiezii, îi va arde frunzele, lăsând pete inestetice. Pe de altă parte, dacă lumina este insuficientă, planta va crește lent și va produce puține flori, sau chiar deloc.
Udarea este un alt punct sensibil. Anthurium preferă un sol care se menține constant ușor umed, dar nu tolereză deloc băltirea apei la rădăcini. Regula de bază este să verificați solul cu degetul: când primii 2-3 centimetri de la suprafață se simt uscați, este momentul să udați. Udați bine, permițând apei să curgă prin găurile de drenaj, apoi goliți complet farfuria sau masca ghiveciului. Udarea excesivă este, probabil, cea mai frecventă greșeală și duce inevitabil la putrezirea rădăcinilor, manifestată adesea prin îngălbenirea frunzelor. Iarna, când planta își încetinește creșterea, reduceți frecvența udărilor.
Ca o adevărată divă tropicală, Anthurium adoră umiditatea atmosferică ridicată, ideal peste 60-70%. În casele noastre, mai ales în sezonul rece când funcționează încălzirea, aerul este adesea prea uscat. Puteți crește umiditatea local prin pulverizarea regulată a frunzelor cu apă la temperatura camerei (unii recomandă evitarea florilor), folosind un umidificator de cameră sau plasând ghiveciul pe o tavă cu pietriș umed. Temperaturile ideale sunt cele confortabile pentru noi, între 18 și 25 de grade Celsius. Este important să o feriți de schimbările bruște de temperatură și de curenții de aer rece sau cald (de la ferestre deschise, uși, aer condiționat sau calorifere).
Solul trebuie să fie foarte aerat, bogat în materie organică și să permită un drenaj excelent al apei. Mulți cultivatori folosesc un amestec similar celui pentru orhidee, pe bază de turbă, scoarță de pin, cărbune și perlit, combinat eventual cu pământ de frunze. Replantarea se face, de obicei, la 1-2 ani, primăvara, când rădăcinile au umplut ghiveciul.
Pentru a susține creșterea și înflorirea, fertilizați planta în perioada de vegetație (primăvară-vară), cam la fiecare 2-4 săptămâni, folosind un îngrășământ lichid echilibrat pentru plante de interior, diluat la jumătate sau un sfert din concentrația recomandată. Pentru a stimula formarea florilor, puteți alterna cu un îngrășământ mai bogat în fosfor. Toamna și iarna, reduceți semnificativ sau opriți complet fertilizarea.
Secretul pentru a vă bucura de florile sale spectaculoase cât mai mult timp este să încercați să îi oferiți condiții cât mai apropiate de cele din pădurea tropicală: lumină bună, dar filtrată, căldură constantă, umiditate ridicată și o hrănire adecvată în perioadele de creștere. Îndepărtarea florilor după ce s-au ofilit complet (spata se înnegrește) poate, de asemenea, să încurajeze planta să producă altele noi. Problemele frecvente sunt legate, în general, de nerespectarea acestor condiții: îngălbenirea frunzelor (cel mai adesea din cauza udării excesive sau insuficiente, dar și a luminii necorespunzătoare), apariția vârfurilor sau marginilor maronii și uscate la frunze (semn al aerului prea uscat, udării neregulate sau acumulării de săruri din îngrășăminte) sau lipsa înfloririi (cauzată de obicei de lumină insuficientă, umiditate prea scăzută sau fertilizare neadecvată).
Begonia de interior: o cascadă de flori delicate, aproape fără pauză.
Begoniile formează o familie botanică incredibil de vastă și diversă, cu peste 2000 de specii cunoscute și nenumărați hibrizi creați de horticultori pasionați. Găsim begonii cultivate special pentru frunzele lor spectaculoase, cu texturi și modele uimitoare (cum ar fi Begonia Rex), begonii cu tulpini înalte, asemănătoare bambusului (begonii „cane”), begonii tuberoase care intră în repaus vegetativ iarna, și, desigur, cele care ne interesează pe noi cel mai mult aici: begoniile de interior renumite pentru înflorirea lor bogată și de lungă durată.
Printre acestea se remarcă în special varietățile din grupul Elatior (cunoscute și ca Rieger sau Hiemalis) și cele din grupul Semperflorens (begoniile „cerate”). Acestea sunt adevărate campioane ale înfloririi în apartament, oferindu-ne luni de zile, uneori chiar aproape tot anul în condiții ideale, un spectacol de flori bogate, adesea duble, ce amintesc de trandafiri, bujori sau camelii, într-o paletă largă de culori: roz, roșu, portocaliu, galben, alb.
Știați că numele genului Begonia a fost dat în secolul al XVII-lea de către botanistul francez Charles Plumier în onoarea prietenului său, Michel Bégon, un pasionat colecționar de plante și guvernator al coloniei franceze Haiti?.
Begoniile Elatior, cele pe care le găsim cel mai des în florării pentru înflorirea lor de iarnă sau prelungită, sunt de fapt rezultatul unor hibridizări complexe între begoniile tuberoase (cu flori mari) și cele semperflorens (cu înflorire continuă). O altă curiozitate este că majoritatea begoniilor au un gust ușor acrișor și sunt considerate ușor toxice dacă sunt consumate în cantități mari, datorită prezenței acidului oxalic în țesuturi. Deși toxicitatea nu este la fel de severă ca în cazul altor plante, este totuși prudent să le ținem departe de copii și animalele de companie care ar putea fi tentate să le guste.
Cum avem grijă de aceste frumuseți bogate? Begoniile de interior preferă lumina multă, dar indirectă sau filtrată. O fereastră orientată spre est sau vest este adesea o locație potrivită. Soarele direct, mai ales cel puternic de vară, le poate arde frunzele.
La capitolul udare, echilibrul este esențial. Le place ca solul să fie menținut ușor umed, dar detestă excesul de apă și băltirea la rădăcini, care duc rapid la putrezire. Udați planta atunci când primii centimetri de sol de la suprafață se simt uscați la atingere. Un aspect foarte important este să evitați udarea frunzelor și a florilor, deoarece acest lucru favorizează apariția petelor și a bolilor fungice, cum ar fi mucegaiul cenușiu sau făinarea, la care begoniile sunt destul de predispuse. Folosiți apă la temperatura camerei, ideal apă de ploaie sau apă lăsată la decantat pentru a reduce conținutul de calcar. Iarna, în perioada de repaus sau de creștere încetinită, reduceți frecvența udărilor.
Begoniile iubesc umiditatea atmosferică, preferând un nivel moderat spre ridicat, ideal peste 50%. Puteți menține umiditatea necesară plasând ghiveciul pe o tavă cu pietriș umed sau folosind un umidificator, mai ales în lunile de iarnă când aerul din interior tinde să fie uscat. Temperaturile ideale pentru majoritatea begoniilor de interior sunt moderate, între 15 și 24 de grade Celsius. Temperaturile sub 10-15 grade pot fi dăunătoare, la fel și curenții de aer rece sau cald.
Solul trebuie să fie bogat în materie organică, ușor, aerat și, cel mai important, să asigure un drenaj foarte bun. Puteți folosi amestecuri de pământ pentru plante de apartament cu flori, la care puteți adăuga turbă sau perlit pentru a îmbunătăți structura și drenajul. Transplantați planta primăvara, de obicei o dată la 1-2 ani, doar dacă rădăcinile au umplut complet ghiveciul vechi, folosind un vas doar puțin mai mare.
Pentru a susține înflorirea abundentă și de lungă durată, begoniile au nevoie de fertilizare regulată în timpul perioadei de creștere activă (din primăvară până în toamnă). Utilizați un îngrășământ lichid echilibrat, special formulat pentru plante cu flori, aplicat de obicei la fiecare 2-4 săptămâni, conform instrucțiunilor de pe ambalaj (adesea diluat). Iarna, reduceți sau opriți complet fertilizarea.
Secretul pentru a menține begonia înflorită cât mai mult timp? Pe lângă asigurarea condițiilor optime de lumină, apă și nutrienți, este foarte important să îndepărtați în mod regulat florile pe măsură ce se ofilesc. Această operațiune, numită „deadheading”, încurajează planta să își direcționeze energia către producerea de noi boboci, în loc să încerce să formeze semințe. De asemenea, tăierea tijelor florale după ce s-au uscat complet și ciupirea ocazională a vârfurilor de creștere (mai ales la plantele tinere) ajută la menținerea unui aspect compact, bogat și stimulează apariția de noi lăstari floriferi.
Problemele comune includ putrezirea rădăcinilor sau a tulpinilor (din cauza udării excesive sau a drenajului slab), făinarea (acel praf albicios pe frunze, favorizat de umiditate ridicată și lipsa circulației aerului), îngălbenirea frunzelor (poate indica probleme cu udarea, lipsa de nutrienți sau temperaturi prea scăzute) și lipsa înfloririi (adesea cauzată de lumină insuficientă sau fertilizare necorespunzătoare).
Bucuria culorilor vii, zi de zi.
Și iată-le! Cinci plante minunate, cinci vedete care pot transforma orice casă într-o mică grădină botanică personală, plină de culoare și viață, aproape indiferent de anotimpul de afară. Eleganța exotică a Orhideei Phalaenopsis, farmecul catifelat al Violetei Africane, explozia de veselie a Kalanchoe-ului, inima strălucitoare a Anthuriumului și bogăția delicată a Begoniei de interior – fiecare aduce cu sine o personalitate distinctă și promisiunea unei bucurii vizuale de lungă durată.
Vedeți? Nu este deloc o misiune imposibilă să aveți flori frumoase în casă aproape tot timpul anului. Secretul stă în a le înțelege nevoile specifice – acel echilibru delicat între lumină potrivită, apă administrată corect și, din când în când, un mic ajutor nutritiv. Cu puțină atenție la semnalele pe care vi le transmit și cu un strop de dragoste (și poate un îngrășământ bun, la momentul potrivit!), aceste campioane ale înfloririi vă vor răsplăti cu generozitate, aducând culoare, prospețime și o stare de bine în căminul dumneavoastră.
Acum că le-ați descoperit secretele și le cunoașteți mai bine farmecul, poate că una dintre ele v-a făcut deja cu ochiul? Sau poate vă doriți să le aduceți pe toate cinci în colecția dumneavoastră? La florăria noastră online, găsiți plante sănătoase și viguroase, atent selecționate, gata să vă înfrumusețeze casa și viața. Aruncați o privire pe site-ul nostru și alegeți-vă favorita sau favoritele care să vă aducă bucurie zi de zi!
Până data viitoare, vă doresc zile senine, pline de inspirație și case mereu înflorite! Spor la grădinărit!
